briatico, agosto 2009
Calandu a jiri vasciu o barraccuni,
subba o posteju e pedi da marina
quandu spaci li petri u sullauni
cu na cascietta i pisci è la pallina.
Oi chi bellizza, u la ‘ncuntravi ‘ngiru
a scaza, ‘nta la strata chi gugghja.
Alici sardi e mutuli finiru
cascetti i cicinneja ‘ndi vindia.
Comu la gran matressadi lu mari
di jiri munti a jiri vasciu jia
ammenzu di li varchi e n’è n’erruri
cu i santi ‘nta la nicchja discurria.
Nd’avìa la portamentu di na gnura
quandu calava a pedi alla marina.
Quandu la sira, prima pemmu u scura
vidiavu a spassu e scaza la pallina.
P’amuri, mu ti vindi un chilu i pisci
ti li portava puru finna dintra
‘nta la cascietta avìa mu lu finisci
e fussi a Dio, mu si facìa cunvinta.
A scaza ‘nta la stati e puru i ‘mbernu,
ca ‘nta’ li pedi, ormai avìa fattu u caju
ca menti sempri e sordi e mai o guvernu
e malanovi a testa nuci i coju.
Dicìa ca avìa a vilanza ‘nta’ li mani
e u menzu chilu a un chilu lu portava.
Ma i pisci avenu tutti i stessi soni
e passa ca dija a tia t’accuntentava.
E doppu chi ogni d’unu jia alla casa
ca nuju ‘nci potìa diciri nenti
lu pisu c’avia dittu n’ era cosa.
ma dija ‘nd’avia a clemenza di li genti.
Mo’, quandu spunta a luna alla marina
‘nd’haju speranza ca ‘nzonnu mi veni.
Nu gloria e patri tuttu pa pallina
tri numareja mu mi duna e boni.
Ma a parti i chicchjarelli chi cuntamu
na cosa e jesti seria vi la dicu:
a lu paisi mio ch’è alla marina
campau, ca è veru Dio, Lina a Pallina.
Oi Lina, ca di tia nuju si scorda
mi parinu mill’anni e fu d’ajeri
quandu pe n’alicioccula e na sarda
mi torna la pallina ‘nte penzeri. (gsc)